in ultimii ani am crezut puternic in ideea ca e cel mai ok sa fii sincer cu persoanele, din orice punct de vedere, sa spui exact ce crezi cand vrei sa spui ceva, ca sa nu acumulezi vreun fel de frustrare ca n-ai zis chestia aia si ca ai fost poate, la un moment dat, fals.
Cred ca mai degraba totusi mi s-a parut ok pentru ca e cea mai comoda solutie, in care teoretic tu n-ar trebui sa iesi prost nicicum...teoretic, practica e cu totul altfel insa.De ce sa nu spui oamenilor ce vor sa auda, sa stai calm si sa zici 'da, asa e cum spui tu' in loc sa shout out your oppinion, dar sa faci pana la urma tot cum crezi tu mai bine?
DIPLOMAŢÍE, diplomaţii, s.f. 1. ♦ Comportare abilă, subtilă.
Been there, done that.Si am incercat sa spun chestiile pe care as fi vrut sa le rostesc in stare bruta, asa cum sunt la mine in minte, si n-am putut.Unii vad ca n-au problema asta : "de ce nu i-ai zis, Lira, ce te deranja?".Sa spun asa, brut, ca mi-a displacut aia, aia si ailalta, ca nu-mi place asta si asta, ca esti asa si pe dincolo?Deci o sinceritate din aia, pe bune, vine cam greu, nu?
Ce usor ar fi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu