preparing for the New Year Party\:D/
c ya all in 2009, Happy New Year!>:D<
Anul asta:
+ am invatat ca nimeni nu-i perfect
+ mi-am dat seama, in mare, ce vreau si cam care-i ideea in a face anumite lucruri
+ asa cum ma asteptam, nu am facut unele lucruri [nu ca ar fi ceva rau:">]
+ am renuntat la unele obiceiuri si prietenii care nu aveau niciun fel de rost sau target final
+ mi-am dat examenul Cambridge.Una din chestiile care ma face sa fiu foarte multumita, nu de examenul in sine[pentru ca n-am facut cat de bine ar fi trebuit sa fac] ci de faptul ca m-am putut mobiliza sa fac ceva intr-adevar folositor si cu sens
+ am invatat sa nu mai fiu exagerat de pretentioasa si sa las de la mine [doar atunci cand e nevoie, normal]
+ am capatat prieteni despre care simt ca vor mai fi aici ceva timp from now on
+ mi-am dat seama cam unde, cine si cum (se)merita, si cine nu
+ am putut sa nu mai spun "nu" dupa prea putina vreme, si sa trec peste aspecte in fond, neimportante si de suprafata [and still working on it:)), prietenii stiu:))]
+ am avut parte de una din cele mai linistitoare si needed vacante din ultima vreme
+ nu am mai chiulit asa mult, si mi-am dat o idee mai mult interesul pentru chestii legate de scoala :-B
+ am mai crescut, pe bune, un an
+ am purtat tocuri muuuult mai des[:)))]
+ incep sa inteleg pe bune cand, cum, unde si cu cine trebuie si se poate :D
+ am inteles ce-i important pe bune. :-s :D
-nu am reusit sa renunt la singurul meu viciu
-pe alocuri, am incercat prea mult sa vad ca se poate, unde era clar ca era aproape imposibil
-nu m-am straduit cat am putut referitor la unele situatii
-nu am apreciat mereu ce si cat am avut/am
I'll give this year an A+.:d
"something I'd never known before or had always been waiting for, but I didn't know what. Maybe it was something I'd forgotten or something I've been missing all my life. All I can say is that I felt, at the same time, joy and sadness. But not too much sadness, because I felt alive. Yes, alive."
you're about two years and a half late.
Dintotdeauna scartaitul zapezii sub cizme e unul din sunetele care imi provoaca cea mai "cu fiori" stare, in sensul bun, evident.Chiar daca zapada se aseamana cu situatiile in care atatia ne impotmolim fara rost si ne concentram pe partea proasta, in loc sa vedem partea buna.Ca atunci cand, mai aluneci din cand in cand si poate uneori cazi, dar indiferent cat de tare te lovesti tot te ridici si mergi mai departe.De cele mai multe ori fara sa mai admiri cat de frumos e impodobit orasul de luminite si de ninsoare, pentru ca, de fapt, admirandu-le ai cazut.A meritat oare?
Sometimes we let things get out of control just so that we can victimize or just to find a solution to our imaginary problems.
Our life is what we make of it.
it's weird how things can change in such little time, leaving no things and no facts to talk about, no jokes to laugh at and no words to say.You just keep staring at the window, and all you can see now is a sad, over-whelming fade image of what things used to be like, even that short period of time, in which you used to think without thinking being compulsory.
"Got no reason" - indeed, I've got no reason for wonderning this, but I can't seem to understand how things faded so easily, without noticing any difference or without being sorry, even for a second, as it was known that this was the right thing to do.Even though I'm ok with everything.
I used to say that it's gonna be just fine, no matter what.I must say... sometimes it's just "too" fine.
In ultimii...sa zicem 4 ani de cand am inceput sa constientizez anumite situatii si lucruri, pot sa spun ca ma cuprinde un sentiment destul de acru cand ma gandesc la ziua ce precede o sarbatoare importanta(si nu numai religioasa, ci si chestii gen zile de nastere, sarbatori de familie in general).Nu am putut intelege nici pana acum de ce mereu semnificatia de baza a sarbatorii este blurata de niste lucruri mai mult decat de suprafata, incepand de la "oare n-o sa comenteze musafirii ca servetelele nu se asorteaza?'" si pana la "vai sa ii accepti punctul de vedere, ca sa nu ajungeti iar la o discutie in contradictoriu si sa se strice atmosfera".De cand am facut 13-14 ani nu a existat an in care sa fiu complet calma si relaxata inaintea Pastelui, Craciunului sau a vreunei zile de nastere.Chiar si inaintea zilei mele de nastere, tot exista ceva care ma irita si ma streseaza(hm, nu vreau sa mi inchipui cum o sa fie peste exact 3 luni, la majoratul meu:-?).
A existat intr-adevar un moment in care nu m-am stresat cu 'de-ale casei', si anume acum exact un an, cand ma stresam pentru ca eram blocata pe un aeroport european, cu slabe sanse de a ajunge acasa macar in seara Ajunului.But that's not my point, ci acela ca un procent prea mare de oameni au uitat sa se bucure pe bune de sarbatori, de momentele petrecute in familie, au uitat sa-si arate sentimentele si sa se bucure de clipa in sine, si bineinteles ca mai trist este ca atunci ca nu mai au de unde sa fabrice clipele astea, regreta nespus si-si doresc sa nu fi mototolit sentimente si vorbe undeva intr-un colt.
warning sign.
everything happens for a reason. - "si mie trebuie sa mi se aminteasca din cand in cand asta".
pana la un anumit punct credeam ca mereu daca voi face efortul maxim posibil, voi putea obtine si lucruri, situatii, relatii sau obiecte care aparent nu aveau nici o utilitate, nici o legatura concreta cu ce-mi doream de fapt.Chiar daca "nu era sa fie" - pf, eu puteam sa fac sa fie orice, nu?
Pana intr-un noiembrie plin de minusuri in temperatura si in emotii, plin de cuvinte si de expresii.Pana la scrumul de tigara ramas pe marginea mesei, sau poate tigara stinsa si reaprinsa ever once in a while, sau chiar bricheta care nu s-a mai aprins la un moment dat.Si mult timp dupa aceea n-am crezut ca exista un "asa trebuia sa se intample", doar un "asa trebuia sa se intample tocmai mie", si acum stau si ma uit la post it-urile de pe perete pline de cuvinte de engleza si la strada goala si friguroasa unde au fost sa fie plimbari pe timp de ploaie, garnisite cu ciocolata si cu povesti.Si nu-mi dau inca seama ce a fost exact si care a fost influenta asupra ce nu mai este acum, dar daca nu era sa fie, noi n-am mai fi ajuns tocmai aici si tu n-ai mai fi fost cum esti si eu n-as mai fi simtit tot ce-a fost ca definitoriu pentru ce avea sa urmeze.
Motivul, normal.
Azi n-a fost cu siguranta una din zilele pe care puteam sa le numesc bune.Nici pe departe, pentru ca diferente de opinii si un semn de punctuatie pus gresit pot strica multe si pot scoate la iveala vorbe din categoria celor care raman cuminti la 'iesire' de fiecare data cand ai vrea si ai simti ca trebuie sa le spui.Un anume fel de diplomatie, nu-i asa?
Si daca nu cu ei, cu cine sa mai fim sinceri si ce sa mai spunem ca sa voalam tot ce credem de fapt?
Pentru ca in fond, mintim cu fiecare silaba si fiecare propozitie "trebuia sa vorbesc frumos", si niciodata nu ajungem sa spunem ce ne-am dori sau ce consideram ca e mai bine.Si se ajunge apoi la constatarea "Pana acum credeai altfel" intr-un moment neplacut, dar nu, nu credeam altfel, nu aveam curajul sau poate nepasarea suficienta cat sa spun ce cred si ce vreau.
Ti-a mai ramas o virgula rest.
Cum era de asteptat pentru multi, astazi dimineata, pioniera jazzului in Romania si una dintre cu adevarat valorosii artisti ai tarii, Anca Parghel, s-a stins din viata.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
number of coffees today : none (oh joy)
number of hours spent doing nothing : too many
number of "I'm taking my exam next week, I should at least practice or something" : about 4
days until the exam : five
things I have no idea about : about 7
crazy nonseseful ideas crossing my mind : 1 (but it's a...well, some may call it a serious matter.I'll just say it's a matter of decision.)
oh, why'd you have to wake me up.
[be back later]
1 Decembrie.Inca noua zile - oh the joy:|
Revin cu detalii, simteam nevoia sa punctez 'problema' la ora asta.:)
© Copyright indoors. . All Rights Reserved.
Designed by TemplateWorld and sponsored by SmashingMagazine
Blogger Template created by Deluxe Templates