a whisper

mi-am amintit in urma cu doua zile, cand facea mama[;x] gogosi, cum framantam cand aveam de la 4 pana pe la 9 ani vreo bucatica mica de aluat alaturi de mama, cu atata ardoare si pasiune incat ai fi crezut ca urma sa ma pasioneze activitatea[aparent, inca n-a iesit la iveala mega talentul sau mega dorinta mea de a invata sa gatesc, pur si simplu nu am rabdare].Mereu faceam ursuleti.Tin minte ca, odata, am facut un soi de tablouas, o constructie din asta complicata care mi se lipea de maini si nu stiam cum sa fac sa iasa cat mai bine.Nu eram prea dezamagita cand, dupa ce mama prajea toate minunatiile care-mi treceau prin minte si care puteau fi foarte simplu concentrate intr-un amestec de faina, lapte si ce-se-mai-pune-in-gogosi, nu ieseau asa cum imi imaginam.Insa le mancam cu o deosebita placere, bineinteles dupa primeam laudele tuturor din casa [mai ales atunci cand era bunica la noi...bunica...].

Mereu cand buni venea la noi, jocul preferat era cel 'de-a studenta'.Luam niste carti, dintre care imi amintesc perfect de indreptarul ortografic, ortoepic si de punctuatie care acum sta undeva intr-o cutie, prafuit de ani si de timp, si ne jucam ca si cum eu as fi fost studenta.Nu era nicio regula, nicio replica bine stabilita, dar imi placea.Si tin minte o anume zi cand am fost profund ranita si suparata pt ca nu a vrut sa se joace cu mine, si am parat-o lui tata si toate lucrurile s-au rezolvat, that easy.

Zilele trecute, am incercat sa fac din nou un ursulet.In acelasi ritual, l-am prajit si l-am mancat.N-a mai fost bunica sa ma laude.N-a mai avut acelasi gust. N-a mai fost asa usor.